a very good point indeed. the relation between the free market and centralized and decentralized decision-making.
Această contemplare a începutului, arché, a fost înlocuită abia două sute de ani mai tîrziu, odată cu Anaximandru, de meditații despre infinitul (apeiron) ce cuprinde toate posibilitățile, toate forțele care se unesc și se reabsorb unele pe celelalte. Abia atunci, pentru întîia dată, privirea asupra zeilor e transformată într-o idee, ideea de „divinitate“. Odată cu această noțiune apare și primul monoteist, poetul Xenofan din Colofon, care se referă la o entitate abstractă: „Unul e Zeul, între zei și oameni cel mai mare, nici la chip, nici la minte asemenea muritorilor“.12
Peste încă o sută de ani, Empedocle (490–430 î.H.) susține că Dumnezeu e un spirit nobil dotat cu putere inimaginabilă, dar care poate fi reprezentat prin emblema unei sfere invizibile, o sferă perfect rotundă, în repaus pur. Filosofia, iubirea de înțelepciune, e de acum înainte legată de indiferența disciplinată, de privirea reticentă și angajamentul pentru devalorizarea imaginii. După cum spune Xenofan, dacă boii ar avea mîini de sculptor, ar ciopli divinități bovine. Filosoful aspiră la atingerea unui adevăr care se află acolo unde ochiul nu bate.
De aici, calea continuă cu Platon (vezi Timeu), pentru care lumea vizibilă e doar o reflexie palidă, o umbră colorată a ideilor. Odată cu Platon se încetățenește un paradox care a dăinuit pînă în zilele noastre: certitudinea că întreaga noastră ființă e în căutarea unei viziuni a binelui suprem, deși vizualizarea binelui, a divinității, nu e doar imposibilă și un sacrilegiu, ci pur și simplu în afara chestiunii.
a very good point indeed. the relation between the free market and centralized and decentralized decision-making.
imagination does not have the task of understanding. reason does. The confusion Kant is making here is between imagination and the unconscious as a depository of thoughts, representations and sensations.
how can reason be superior to imagination, when imagination in itself is a part of reason, and not a distinct faculty? Kant sees them as distinct but they are not.
the lack of words, of our civilized way of expression, is making way to our more primal form of communication, the body, as a biological construct, and as a background for ant psychological symptoms. There is no split between mind and body, only a different perception of these two. We cannot perceive our body as it reacts, we can only observe our lack of control over it, afterwards.